Vecina Rodica nu e atat de incuiata pe cat o crede Denisa. Unii oameni devin odata cu inaintarea in varsta si datorita circumstantelor din ce in ce mai retrasi. Duduia Rodica se afla si ea in aceasta situatie. Cand am cunoscut-o acum 8 ani era inca plina de viata; o femeie la sfarsit de glorioasa cariera, mandra de realizarile ei si cu ceva planuri de viitor, mai exact, cum o sa-si petreaca timpul dupa ce va iesi la pensie. Avea multi prieteni din toate mediile sociale si se visa o pensionara dinamica, implicata in tot felul de activitati. Adesea se intreba daca norocul si succesul pe care il are in viata o fac sa fie in continuare optimista
Dana si Denisa au fost colege de liceu. Au fost nevoite sa se inhaiteze ca sa faca fata afrontului pitipoancelor din clasa. Altfel nu le lega nimic special. Asa au inceput sa petreaca din ce in ce mai mult timp impreuna, mai intai la scoala, apoi si dupa ore. Faceau schimb de carti(si de impresii despre carti, mai ales...), isi barfeau colegele, mergeau impreuna la film si in parc, uneori invatau impreuna. Cu ea isi facea Denisa mendrele sociale. Nu se potrivea prea bine cu standardele ei, dar, totusi, era cea mai potrivita la vreamea aceea. Pragmatismul Denisei o impingea sa nu puna prea mult suflet in relatia cu Dana. Spunea ca parintii Dan
Un abur, un fel de duh mistic, un demon iesid din frigiderul pe care cu bucurie si speranta il deschid, invartindu-se deasupra mesei, apoi deasupra aragazului, intrand mai apoi in mine, instalandu-mi-se in stomac. Mananca din mine pe dinauntru, ma taie, ma sfasie, ma spinteca, dar fara sa ma omoare, ci numai cat sa ma chinuie, sa ma faca sa-i dau de mancare. Ma cuprinde groaza cand constat ca frigierul e gol; dulapul cu paine, la fel; demonul ma va devora. Singura mea sansa este sa-l inec - imi zic, pun mana pe un pahar si-l umplu cu apa de la robinet. Dupa primul, nicio ameliorare; dupa al doilea demonul parca se mai potoleste putin; la al t
Trandafirul, pantofii, cureaua si umbrela
Eram ca un mac intr-un camp de buruieni cu umbrela mea mare si rosie pe strazile orasului.
Cand ploua lumea evita sa mearga pe jos. In cel mai rau caz se folosesc mijloacele de transport in comun, dar, probabil pentru ca sunt prea aglomerate sau din comoditate, majoritatea preferea sa iasa cu masinile personale si sa astepte ore in sir in trafic, la cozi interminabile, printre claxoane si gaze de esapament ajungerea la destinatie. Cand ploua strazile orasului sunt pustii. Ploaia ii tine pe oameni in case sau ii face sa-si foloseasca masinile.
Vecina Rodica nu e atat de incuiata pe cat o crede Denisa. Unii oameni devin odata cu inaintarea in varsta si datorita circumstantelor din ce in ce mai retrasi. Duduia Rodica se afla si ea in aceasta situatie. Cand am cunoscut-o acum 8 ani era inca plina de viata; o femeie la sfarsit de glorioasa cariera, mandra de realizarile ei si cu ceva planuri de viitor, mai exact, cum o sa-si petreaca timpul dupa ce va iesi la pensie. Avea multi prieteni din toate mediile sociale si se visa o pensionara dinamica, implicata in tot felul de activitati. Adesea se intreba daca norocul si succesul pe care il are in viata o fac sa fie in continuare optimista
Dana si Denisa au fost colege de liceu. Au fost nevoite sa se inhaiteze ca sa faca fata afrontului pitipoancelor din clasa. Altfel nu le lega nimic special. Asa au inceput sa petreaca din ce in ce mai mult timp impreuna, mai intai la scoala, apoi si dupa ore. Faceau schimb de carti(si de impresii despre carti, mai ales...), isi barfeau colegele, mergeau impreuna la film si in parc, uneori invatau impreuna. Cu ea isi facea Denisa mendrele sociale. Nu se potrivea prea bine cu standardele ei, dar, totusi, era cea mai potrivita la vreamea aceea. Pragmatismul Denisei o impingea sa nu puna prea mult suflet in relatia cu Dana. Spunea ca parintii Dan
Un abur, un fel de duh mistic, un demon iesid din frigiderul pe care cu bucurie si speranta il deschid, invartindu-se deasupra mesei, apoi deasupra aragazului, intrand mai apoi in mine, instalandu-mi-se in stomac. Mananca din mine pe dinauntru, ma taie, ma sfasie, ma spinteca, dar fara sa ma omoare, ci numai cat sa ma chinuie, sa ma faca sa-i dau de mancare. Ma cuprinde groaza cand constat ca frigierul e gol; dulapul cu paine, la fel; demonul ma va devora. Singura mea sansa este sa-l inec - imi zic, pun mana pe un pahar si-l umplu cu apa de la robinet. Dupa primul, nicio ameliorare; dupa al doilea demonul parca se mai potoleste putin; la al t
Trandafirul, pantofii, cureaua si umbrela
Eram ca un mac intr-un camp de buruieni cu umbrela mea mare si rosie pe strazile orasului.
Cand ploua lumea evita sa mearga pe jos. In cel mai rau caz se folosesc mijloacele de transport in comun, dar, probabil pentru ca sunt prea aglomerate sau din comoditate, majoritatea preferea sa iasa cu masinile personale si sa astepte ore in sir in trafic, la cozi interminabile, printre claxoane si gaze de esapament ajungerea la destinatie. Cand ploua strazile orasului sunt pustii. Ploaia ii tine pe oameni in case sau ii face sa-si foloseasca masinile.
Oare cum o fi fost? Oare ce o fi fost?
Oare cum te-ai simtit? Oare ce ai gandit?
Oare ce ti-au facut? Oare cat te-a durut?
Oare cat te-au tinut?
Oare cat oi fi plans? Oare cum de-ai ajuns ?
oare ti-e bine acum??? Oare-ai putut uita:
Ce-a fost, cum a fost,
Dac a durut ce-ai patit,
Cum ai gandit ce-ai simtit,
Daca ai plans si-ai murit?
daca ti-e bine acum si daca n-ai murit:
- Oare ce-oi fi patit???
"So little time
Try to understand that I'm
Trying to make a move just to stay in the game
I try to stay awake and remember my name
But everybody's changing
And I don't feel the same.
You're gone from here
Soon you will disappear
Fading into beautiful light
'cause everybody's changing
And I don't feel right."
"So little time
Try to understand that I'm
Trying to make a move just to stay in the game
I try to stay awake and remember my name
But everybody's changing
And I don't feel the same.
You're gone from here
Soon you will disappear
Fading into beautiful light
'cause everybody's changing
And I don't feel right."
E interesant sa te intorci la tine, sa te redescoperi, sa vezi cum parti din tine, din sufletul tau se dezintegreaza pentru ca altele noi sa se compuna. Si cand treci prin astfel de perioade te intorci la scris, te intorci la analizat, la despicat firul in patru...te intorci pe d'Art...
Cand vrei sa afli incotro te indrepti sau incotro ar trebui sa te indrepti intoarce-te la tine.
In ce sens mi-am schimbat stilul? Lucrarile de literatura le-am sters pt ca au fost furate, iar din fotografii le-am pastrat doar pe cele mai bune (in my opinion, at least), restul sunt in storage.
Ti-ai schimbat stilul intr-un sens bun, evident. Ti-ai rafinat caracterul, probabil, iar asta se transpune si in arta. Despre scrieri imi pare rau ca ti-au fost furate. Daca tu ai considerat ca trebuie sa le stergi din galerie, probabil asta e cea mai buna alegere.